Documentar John Lennon

Noapte alba. Pur si simplu n-am putut sa dorm. Am deschis tv-ul si pe canalele mele preferate se difuzau documentare cu crime, criminali in serie, obsedati de tot felul. Nu pot sa nu ma gandesc la cei care comanda si platesc productia unor astfel de filme si la ce urmaresc de fapt in afara de profit. In documentarul cu asasinarea lui John Lennon, muzicianul abia daca apare de cateva ori si atunci in franturi de imagini. In schimb crimnalului i se face un portret amplu, este prezentat mai tot timpul vorbind, mergand, dand declaratii, etc. Producatorul a reusit sa faca din el o vedeta si poate pentru unii, un idol. Ma gandesc la cei care poate nici n-au auzit de John Lennon si vad acum in schimb, la televizor un tip durduliu si care nu pare deloc a fi criminal ca infatisare si cred ca acesti telespectatori se intreaba daca lucrurile s-au petrecut "chiar asa". Timpul are printre altele atributul de estompator al gravitatii unor fapte, rolul de a edulcora imaginea unor criminali. Totusi, care este scopul unor astfel de filme? Nu stiu cati dintre cei care privesc azi acest documentar vor tine minte chipul muzicianului dar sunt sigur ca isi vor aduce aminte imaginea criminalului care in final a ajuns vedeta pe sticla asa cum a declarat ca dorea. Acesta a fost si motivul asasinatului: sa ucida o celebritate ca sa devina o "celebritate". Mai bine nu s-ar produce asemenea "documentare".