Daca un anotimp nu-i ca alt anotimp, atunci...

... ia sa vedem cum suntem si vorbim noi cei de toate zilele.

Intru cu strangere de inima in oficiul postal de cartier si ma asez disciplinat la coada unde se dau plicuri si timbre. Spun cu strangere de inima pentru ca in institutia asta totul se misca cu incetinitorul si nu-s de vina angajatii ci birocratia fara de sfarsit. Ca sa trimiti ceva printr-un curier rapid de exemplu, nu trebuie decat sa dai un telefon si vine intr-un timp relativ scurt un sofer acasa sau la firma, completeaza el documentul de transport (AWB) si cam asta este tot - ia obiectul si dispare in pas alergator. La posta, omul de dincolo de ghiseu trebuie sa faca o multime de operatii manuale pe langa cele executate in computer, trebuie sa mai si scrie in nu stiu cate locuri, sa caute in hartoage. Dar nu despre asta vroiam sa scriu acum.

Intru asadar in oficiu si ma asez la coada. In fata mea un pensionar agitat pe o problema de pensie evident, cere ceva lamuriri pe un ton ceva mai ferm. Functionara postei bombane si ea ceva nemultumiri personale si in momentul in care conflictul era pe cale sa ia in stapanire situatia, aparu sefa oficiului si tuna de la adapostul geamului securit si al functiei:

- Unde nu este ordine, e dezordine, asa sa stiti domnule!

Nu stiu daca domnul cu pricina a constientizat aceasta intelepciune relevata dar in jur se aud chicotelile unor liceeni care se pare ca simpatizeaza cu logica.

Dau plicul doamnei functionare si ma asigur ca-mi va da sa ling personal timbrele pentru ca "buretiera" tocmai a disparut. Dar nu inteleg de ce trebuie sa fac eu CLIENTUL operatia asta...

Noroc ca nu am decat un plic si doua tinbre. Daca ma trimitea seful cu toata corespondenta, ma intoxicam de la lipici, ca sigur nu e ecologic. Asta este - azi am avut noroc ca daca ai noroc nu ai ghinion, nu...?

Scoate ma nasu' din computer...

Voi vedeti cum este afara? Inchideti naibii computerele si hai sa iesim! Cere-i voie sefului, zi-i orice minciuna numai iesi din birou! Asta e vreme de respirat natura, de sarutat iubita, de stat la o terasa, de palavragit aiurea, de blogarit la o bere nu pe net, de ce vreti voi dar nu de stat in birou ca o sa ne pocneasca intr-o zi o vena la cerebel de atata munca si in loc de Pink Floyd sau manele (dupa gust ca... de gustibus... "ciocu' mic") o sa auziti de pe alta lume vaicareli si-un popa de cartier care indruga si el pe-acolo de banii cu care s-a tocmit. Iesiti fratilor la lumina de prin barlogurile companiilor si hai sa ne bucuram de ziua asta superba si sa nu ne mai gandim la noroaiele care ne asteapta, la traficul infernal, la credite... nici macar la meciul de diseara. Hai, ca n-o fi foc daca nu te gandesti o jumatate de zi la cariera si nu pui nicio caramida la viitorul tau. Mai bucura-te si tu de soare, de aer si trage-ti blugii aia vechi pe tine ca nu trebuie sa mergi in parc "corporate". Hai, relaxeaza-te!

Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice

Atunci costa 1 leu. Le-am avut aproape pe toate si le-am citit cu mare placere in adolescenta. Dupa '89 a fost parca o tentativa de a se relua aparitia Colectiei dar n-am vazut decat cateva numere si nu stiu daca acum se mai tipareste sau nu. A mai fost si Colectia Temerarii cu povestioare foarte frumoase. Ce sa mai spun de povestile Fratilor Grimm care mi-au incantat pur si simplu copilaria! Nu este nostalgie ci doar o profunda parere de rau pe care o simt cand vad ca valorile sunt inlocuite cu prostul gust, cu vulgaritatea, cu derizoriul. Azi povestile sunt prezentate in forma prescurtata. Tarabele s-au umplut de tabloide. Rebusul a fost inlocuit cu tone de integrame - de parca ar conta cantitatea. Televizorul este inundat de monstruozitatile animate facute sa dezvolte agresivitatea si sa imbecilizeze copiii. Nu mai stiu cine spunea de curand, cu ironie amara, ca atunci cand cineva deschide televizorul ai un bun prilej de a merge in alta camera sa citesti o carte.

Imi aduc aminte ca in adolescenta jucam "Mim" si "Gandeste-te la un cuvant", in doi sau pe echipe - daca stie cineva cum se joaca sa spuna, daca vrea sa afle sa ma intrebe. Faceam tot felul de campionate de-o zi intre noi. Nu se inventase computerul asa ca petreceam mult timp citind sau plimbandu-ne prin parcuri. Jucam fotbal pe strada in spatele blocului sau pur si simplu stateam de vorba. Daca n-aveam chef sa mergem la strand ne suiam pe terasa blocului si stateam la soare. Eram copii de oras crescuti pe beton asa ca nu ne deranja foarte tare ca nu stateam pe nisip sau pe iarba. Nu prea stiam care-i treaba cu comunismul dar cred ca nici nu ne interesa. Pot spune ca am avut o copilarie si o adolescenta vesela si mult mai relaxata decat o au copiii si tinerii de azi. Practic, o treime din viata si-o petrec prin scoli si dupa ce aduna diplome si masterate se angajeaza la o companie unde stau multe ore pe zi. Au tot felul de training-uri, cursuri de perfectinare, asa ca atunci cand vor ajunge la pensie si vor fi platit si multitudinea de credite, vor fi mai mult decat foarte obositi. Ceva nu este totusi in regula cu modul asta de viata. Cel putin asta cred eu.

Moussy

In timp ce ma uitam la meciul cu Olanda, Moussy, pisica noastra neagra, a venit langa mine pe canapea si s-a culcat linistita lipita de mine. Am pus aproape instinctiv mana pe ea si am simtit cum toarce linistita. Sunetele si Infrasunetele pe care le emite sunt linistitoare. Se pare ca tensiunea de pe stadion n-o tulbura deloc. Ca sa fiu sincer nici pe mine dar imi place sa ma uit la meciuri internationale cand si cand. Am impresia ca Moussy s-a umanizat in acesti cinci ani de viata petrecuti exclusiv printre noi. Face parte din familie si i se acorda toata atentia cuvenita. Este cuminte, tandra, alintata peste poate, curata si parca stie atunci cand ceva nu este in regula. Vine intr-un fel anume si reuseste sa te faca sa te simti mai bine. Daca ai o problema de rezolvat care nu-ti da pace, vine si te invita la joaca sau face tot ce poate sa-ti atraga atentia. Daca te doare ceva, vine si se aseaza pe locul cu pricina. Stiam de foarte mult timp ca pisicile au capacitatea de a inlatura cumva energiile modificate informational dar abia dupa ce am experimentat cu Moussy aceste lucruri le-am validat in sistemul meu de valori. Cu cinci sau zece minute inainte ca unul dintre noi sa ajunga acasa se duce la usa de la intrare si asteapta atenta. Noi nu avem deloc ore fixe asa ca nu se pune problema dezvoltarii unui reflex conditionat. Este o capacitate de comunicare directa pe care din pacate cei mai multi oameni au ratacit-o i prin subconstientul lor. O urmaresc de fiecare data cand comunica cu porumbeii care si-au facut cuib intre doua elemente de beton ale balconului. Reuseste sa scoata un sunet gutural asemanator cu al pasarilor. Pasarile o privesc si ele atente prin sticla ferestrei si comunica si ele. Au descoperit ca exista o bariera invizibila si nu le este teama. Moussy a invatat si ea ca nu poate trece prin sticla asa ca a ales calea comunicarii in locul incercarii de a le vana. E ceva.

In fine, Romania - Olanda 1 - 0 pe o vreme cu ploaie mocaneasca de toamna si temperatura intr-o cifra. Probabil ca anul viitor vom vedea meciuri ale echipei Romaniei la europene.

Spaga, Bacsis, Spert, Mita, Film, Demisie, Adio

"Capul lui Motoc vrem...!" - si s-a facut. Cine a vrut sa cada ministrul? Cine "l-a facut"? Nu stim dar i-a iesit. Putem banui dar ce rost are sa ne afundam in presupuneri, in speculatii cand caltabosul, palinca si banul dicteaza inca pe la noi. Nu pot sa nu vad partea comica a faptului: un ministru umbla creanga prin carciumi si vorbeste tampenii cu unul pe care nici macar nu recunoaste ca il cunoaste. Cum naiba sa minti in halul asta...!? Ca au fost bani sau nu in plic asta nu vom sti niciodata. Ca discutia este reala sau "facuta" la computer iarasi nu vom avea cum afla. Ca au fost buni la gust carnatii asta probabil ca putem presupune fiind vorba de produse ardelenesti. Ce stim sigur este ca palinca a fost de calitate pentru ca le-a "aburit" mintile tuturor implicatilor in poveste. Daca poveste este reala, ar fi trebuit ca personajul sa fie lasat sa ia si masina si abia la "test drive" sa fie dat in vileag ca era mai spectaculos cazul la televizor si efectul la alegeri garantat. Aici, s-au cam grabit. Sau poate "cineva, persoana importanta" - vorba lui Nenea Iancu, nu mai are rabdare. Abia astept alegerile sa vad daca PNL-ul mai pupa parlamentul si ma gandesc ca s-ar putea dupa cum sta romanul cu memoria.

Film de Oscar si Parnaie

Ma uit la tv si nu-mi vine sa cred. Spaga la carciuma. Cat de prost trebuie sa fii ca sa musti dintr-o asemenea momeala!? Cat de ahtiat dupa bani!? Nu-ti trebuie multa minte ca sa intelegi ca nu esti intangibil, ca nu esti de neinlaturat din orice pozitie ai fi in societatea asta bolnava cronic, maligna. Sigur ca, numai Justitia poate stabili vinovatia cuiva sau nu dar eu, umilul posesor al Cartii de Alegator, pot ignora verdictul (daca va exista vreunul). Eu pot alege. Si asta am sa si fac daca nu cumva pana atunci nu voi fi coplesit de o indreptatita scarba de tot ce inseamna politica si voi emigra in Pacea Launtrica.

Documentar John Lennon

Noapte alba. Pur si simplu n-am putut sa dorm. Am deschis tv-ul si pe canalele mele preferate se difuzau documentare cu crime, criminali in serie, obsedati de tot felul. Nu pot sa nu ma gandesc la cei care comanda si platesc productia unor astfel de filme si la ce urmaresc de fapt in afara de profit. In documentarul cu asasinarea lui John Lennon, muzicianul abia daca apare de cateva ori si atunci in franturi de imagini. In schimb crimnalului i se face un portret amplu, este prezentat mai tot timpul vorbind, mergand, dand declaratii, etc. Producatorul a reusit sa faca din el o vedeta si poate pentru unii, un idol. Ma gandesc la cei care poate nici n-au auzit de John Lennon si vad acum in schimb, la televizor un tip durduliu si care nu pare deloc a fi criminal ca infatisare si cred ca acesti telespectatori se intreaba daca lucrurile s-au petrecut "chiar asa". Timpul are printre altele atributul de estompator al gravitatii unor fapte, rolul de a edulcora imaginea unor criminali. Totusi, care este scopul unor astfel de filme? Nu stiu cati dintre cei care privesc azi acest documentar vor tine minte chipul muzicianului dar sunt sigur ca isi vor aduce aminte imaginea criminalului care in final a ajuns vedeta pe sticla asa cum a declarat ca dorea. Acesta a fost si motivul asasinatului: sa ucida o celebritate ca sa devina o "celebritate". Mai bine nu s-ar produce asemenea "documentare".

Toamna si Fluturi

Gata! A venit. Ceata, frunze uscate, umezeala. E toamna si imi place sa rascolesc petele rosietice-galbui de pe aleile parcului. Un fluture nauc de schimbarea aproape brusca mi se aseaza pe bluza colorata. Isi trage sufletul cateva clipe (ce sintagma asta cu "trasul sufletului"!) si pleaca brownian prin ninsoarea vesteda. Un om de stiinta mi-ar fi putut spune multe lucruri despre gaza asta nostima din neamul lepidopterelor dar sincer Acum nu ma intereseaza decat semnatura lui curioasa pe aerul toamnei. Ii urez noroc in scurta lui viata si intind mainile pe spatarul bancii. Ma bucur total, ma las purtat de amintire si de mirosul naturii umede in lumea invizibila a Armoniei.